Băsescu: „Nu mă mai interesează ce fac!”

8 02 2011

„Săracul” Băsescu, referindu-se la oamenii împreună cu care ar trebui să conducă ţara: după Ridzi, astăzi un anume Păsat este cel nelăsat  de parlamentarii PD într-o liberă confruntare cu Justiţia…

S-a trezit într-o aparent nouă singurătate. Pentru că domnia sa a fost singur, de la bun început.

Ar fi putut fi bine, cu vameşi arestaţi pe capete, PDL şi DNA făcându-şi treaba. Adică apucând şi strivind sălbatic cu dinţii ţâţa de la care au supt ani de zile flux de cash necompostat de taxă. Dar nu a fost să fie…

În loc să fie cu simţurile treze şi pregătiţi de luptă, PDL-iştii şi-au pus o piedică tristă, a câta – oare? – înainte de cădere…

Supărare, supărare – dar nici chiar aşa, dom’ Preşedinte!

Totuşi, mi-a plăcut expresia „ANTENESCU” – se potriveşte, din păcate, celui care ar fi putut duce cât de cât un discurs credibil…





Scandal cu zurgălăi în alunecarea României către Schengen!

5 02 2011

Nu se poate să nu legăm preanunţata arestare a lotului de vameşi de pe Siret de apropierea deadline-ului lunii martie, referitor la intrarea României în spaţiul Schengen.

Lovitura pune în lumină favorabilă imaginea DNA.

Dar DNA acţionează la comandă: nu mai spunem a cui. Spunem (şoptit): a celui mai puternic :-)…

Deci, cine pică prost din pricina acestei arestări  a unui „grup infracţional”?

Degetul presei arată din reflex spre Vasile Blaga (care apare brusc de modă veche în comparaţie cu energicul Igaş) cuvântul descrierilor fiind de tip logic:

1. dacă nu ştia – a fost un ministru slab, sub care fenomenul s-a propagat constant;

2. dacă ştia – a fost un ministru în cârdăşie cu tâlharii…

Uite-aşa, arătând din ce în ce mai multă voinţă de schimbare a unui sistem corupt, românii descriu fraţilor europeni o realitate mai mult decât pitorească. Periculoasă – dacă ţinem cont că răul are putere contaminatoare.

Rămâne întrebarea: cum a venit peste noi românii răul foamei de îmbogăţire rapidă, după 1989?!

…vama: locul în care laşi ceva pentru a trece mai departe

 





Final şi de la capăt…

21 01 2011

Anul 2010 s-a încheiat cu suferinţa Doamnei Ridzi, chemată în Parlament să i se voteze imunitatea pentru un flagrant evident… lucru care face din PD urmaşul direct al PSD – pe aceeaşi bolnăvicioasă cale a copierii răului: „dacă ei au făcut-o, noi de ce n-am face-o? … ce, suntem mai proşti decât ei?”

Reţinem un început de 2011 cu mult mai puţine maşini pe stradă, datorită benzinei care a depăşit pragul psihologic de 5 RON, dar mai ales a efectelor tăierii salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%…

Ianuarie aduce încă o reglare de conturi: de data asta Gabi Oprea e lansat în prim-planul acţiunii de recalculare a pensiilor militarilor… Să ne amintim: prin 2004 – România intra în NATO. De mai ‘nainte însă, Armata a început să-şi reducă rândurile cu sistem… Cum să-i „ajuţi” pe militarii mai tineri să se hotărască a ieşi mai grabnic la pensie: le oferi mai multe solde, le promiţi pensii mari – la intrarea în civilie… Iar acum, le tai macaroana. Toată lumea se uită la toată lumea şi întrebarea e: ce va urma? Ponta e prea tânăr să ştie răspunsul iar Antonescu se agaţă de Voiculescu pentru spaţiul Antenelor… Politică de dâmbovitza, cu trădarea la capătul de linie, atunci când va reîncepe binele.

Primăvara se anunţă agitată, cu mişcări grave de stradă… Mai ţineţi minte exporturile lui Nea Nicu? Ele erau un lucru palpabil, evident bun: românii lucrau şi alţii le cumpărau mărfurile; undeva pe-aici e salvarea noastră în 2011…

Ş-acum, întrebarea care stă pe buzele tuturor: ne salvează exporturile sau ne salvăm exportându-ne?!





„Ţara-ntreagă e-un şantier!”

13 12 2010

Dna Udrea e mândră că ne conduce destinele: numai în furtună ies la iveală caracterele marinarilor tari. Cei slabi se ascund sub punte sau îşi varsă sufletul din pricina tangajului…

Să ne spună însă că lucrurile sunt OK şi tot ce-i cenuşiu e numai din pricina MEDIA – care e plătită de OPOZIŢIE, mi se pare că necesită un pic de analiză.

Strâns cu uşa, oricare din noi ar ţipa de durere. Există printre noi oameni puternici, care se antrenează râzând … de durere: ce-i râsul, decât numai o formă de exprimare a ceea ce simte omul, în interior? Iar interiorul omului, numai el îl ştie cu adevărat… Deci, dacă eu râd de durere – pe tine, care mă vezi şi mă asculţi din afară, nu te va influenţa adâncul suferinţei mele ci te va înşela aparenţa râsetului meu!

Rămâne întrebarea: să fie flerul doamnei în cauză sau e ceva programatic?





Ciudăţenii decembriste…

4 12 2010

… am ajuns suficient de rău, ca Preşedintele nostru să refuze înfruntarea cu Massele de Sărbătoarea naţională a României, trimiţându-l pe tânărul său paratrăznet  şi prim ministru de conjunctură la huiduieli … în timp ce dumnealui aţipeşte prin străini la un summit care abia aşa de-a reuşit să ne atragă atenţia!

Suntem curioşi să urmărim speech-ul de final de an. Promisiunile pentru 2011 vor fi, totuşi… rezervate?





Roberta a avut nevoie de voturi…

11 10 2010

… şi le-a numărat aşa cum a ştiut ea mai bine:  a generalizat !

Avea nevoie de 168 de voturi „pentru” – căci legea pensiilor este o lege organică. Dar în sală, la vremea votului nu erau mai mult de 80 – 100 de aleşi ai naţiunii. Avea nevoie să iasă ca ea. Şi a ieşit ca ea! Cel puţin până la demascarea care nu putea veni de la B1… ci de la A3. (De parcă s-ar juca şah cu nervii noştri – albul cu negrul)

Generalizarea numărătorii voturilor a constat în aceea că de obicei, dacă se strâng cu toţii laolaltă, reprezentanţii puterii au într-adevăr un număr suficient de mare de voturi pentru a face să treacă sau să nu treacă legi, amendamente, moţiuni …

Dna Anastase ridică prin gestul ei o problemă reală filosofilor în viaţă, privind evadarea din meandrele concretului – prin renunţarea la elementele de ordin cantitativ şi axarea discuţiei pe fondul chestiunii: de ce nu au fost în sală parlamentarii opoziţiei?!

Dar dacă Roberta a furat la numărătoarea voturilor pentru că ştia că aşa se face?! Pentru că furtul la vot în România s-a INSTITUŢIONALIZAT?!

Curtea Constituţională a confirmat aceasta zilele trecute, când nu a dat cu ei de pământ. Statul în care trăim este şubred şi libertatea în pericol!





Cu caşcheta de pământ…

28 09 2010

S-a terminat vara, au început să vină salariaţii din concediu pentru a încasa lefurile micşorate cu 25%…

Sindicatele se pun în mişcare – adună lumea şi o pornesc spre Piaţa Victoriei. De acolo, pentru că nu pot schimba nimic, o pornesc spre Cotroceni. Adică spre adevăratul executiv.

Acesta reacţionează cu multă supărare: de azi înainte, renunţ la serviciile voastre! Apoi, revine şi nuanţează: îmi daţi raportul despre cum aţi fost instigaţi să veniţi fără a avea aprobare … şi apoi vedem dacă vă mai folosesc pentru trasul pe dreapta a celor ce se opun vitezei mele în trafic!

Ce enervează la toată chestiunea astfel încât să fie reţinut în memorie?

Boc reacţionează sublim: ŞI EU RENUNŢ LA VOI, MĂGARILOR!…

În timpul acesta, Blaga demisionează – un alt fel de ghips pentru vremurile grele ce vor veni asupra Ministerului de Interne: nici el, nici Athanasie Stănculescu nu au vrut să tragă în popor. Dar asta, vor afla copiii noştri, peste alţi 50 de ani…