Băsescu: „Nu mă mai interesează ce fac!”

„Săracul” Băsescu, referindu-se la oamenii împreună cu care ar trebui să conducă ţara: după Ridzi, astăzi un anume Păsat este cel nelăsat  de parlamentarii PD într-o liberă confruntare cu Justiţia…

S-a trezit într-o aparent nouă singurătate. Pentru că domnia sa a fost singur, de la bun început.

Ar fi putut fi bine, cu vameşi arestaţi pe capete, PDL şi DNA făcându-şi treaba. Adică apucând şi strivind sălbatic cu dinţii ţâţa de la care au supt ani de zile flux de cash necompostat de taxă. Dar nu a fost să fie…

În loc să fie cu simţurile treze şi pregătiţi de luptă, PDL-iştii şi-au pus o piedică tristă, a câta – oare? – înainte de cădere…

Supărare, supărare – dar nici chiar aşa, dom’ Preşedinte!

Totuşi, mi-a plăcut expresia „ANTENESCU” – se potriveşte, din păcate, celui care ar fi putut duce cât de cât un discurs credibil…

Final şi de la capăt…

Anul 2010 s-a încheiat cu suferinţa Doamnei Ridzi, chemată în Parlament să i se voteze imunitatea pentru un flagrant evident… lucru care face din PD urmaşul direct al PSD – pe aceeaşi bolnăvicioasă cale a copierii răului: „dacă ei au făcut-o, noi de ce n-am face-o? … ce, suntem mai proşti decât ei?”

Reţinem un început de 2011 cu mult mai puţine maşini pe stradă, datorită benzinei care a depăşit pragul psihologic de 5 RON, dar mai ales a efectelor tăierii salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%…

Ianuarie aduce încă o reglare de conturi: de data asta Gabi Oprea e lansat în prim-planul acţiunii de recalculare a pensiilor militarilor… Să ne amintim: prin 2004 – România intra în NATO. De mai ‘nainte însă, Armata a început să-şi reducă rândurile cu sistem… Cum să-i „ajuţi” pe militarii mai tineri să se hotărască a ieşi mai grabnic la pensie: le oferi mai multe solde, le promiţi pensii mari – la intrarea în civilie… Iar acum, le tai macaroana. Toată lumea se uită la toată lumea şi întrebarea e: ce va urma? Ponta e prea tânăr să ştie răspunsul iar Antonescu se agaţă de Voiculescu pentru spaţiul Antenelor… Politică de dâmbovitza, cu trădarea la capătul de linie, atunci când va reîncepe binele.

Primăvara se anunţă agitată, cu mişcări grave de stradă… Mai ţineţi minte exporturile lui Nea Nicu? Ele erau un lucru palpabil, evident bun: românii lucrau şi alţii le cumpărau mărfurile; undeva pe-aici e salvarea noastră în 2011…

Ş-acum, întrebarea care stă pe buzele tuturor: ne salvează exporturile sau ne salvăm exportându-ne?!